Rezultatele cautarii: articole-ciresarii

  • Credința și sentimentalismul religios – Alexandru Fintoiu

    Cineva se ruga în biserică şi Îi zicea lui Dumnezeu, “Doamne, iartă-ne că suntem de multe ori patetici. ”Ce-i drept, Domnul Isus nu poate fi impresionat de sentimentalismul unora sau de emfazia sau spiritul afectiv al altora. Cu sentimente nu câştigi inima lui Dumnezeu, numai cu credinţa.

    Nicăieri în Biblie nu am văzut ca Hristos să facă afirmaţii de apreciere faţă de sentimentalismul oamenilor, în schimb, am văzut multe cuvinte admirative legate de credinţa unora. Ca să putem fi la înălţime avem nevoie de credinţă.

    Disponibilitatea omului de a se ataşa de cei de lângă el îl face pe acesta susceptibil să se ataşeze şi de Dumnezeu. Însă Dumnezeu nu vrea să ne conducem trenul vieţii cu vagonul ci cu locomotiva, aşa cum spunea cineva. Sentimentaliştii în relaţia cu Domnul nu sunt oameni pe care El se poate baza. Nu poţi fi întâi sentimental şi apoi credincios. Când eşti sentimental, starea aceasta afectivă te face vulnerabil. Vagonul este viaţa călăuzită de sentimente. Locomotiva e viaţa călăuzită de Hristos. De aceea ne zice Scriptura că dorinţele noastre trebuie supuse ascultării de El. Doar aşa ne va merge bine.

    Sentimentalismul nu e un păcat dar poate fi o ispită la care poţi cădea uşor. Mulţi oameni refuză să îşi schimbe viaţa din motive pur sentimentale. Le place minciuna unor fapte legate de ritualuri, de atmosferă, de farmec. Alţii încearcă să îşi schimbe viaţa doar din punct de vedere sentimental. În bisericile noastre se cântă atât de frumos, e aşa o atmosferă cerească încât ar fi păcat să nu vină la “spectacol”.

    Dumnezeu doreşte o credinţă fără îndoială. Noi ne putem îndoi de multe lucruri dar niciodată n-avem voie să ne îndoim de lucrarea lui Hristos la cruce, de faptul că a murit şi a înviat pentru noi, de faptul că suntem mântuiţi prin El. Sentimentalismul însă, te face să întorci capul înapoi, să fi ca soţia lui Lot şi inima ta să fie ca o stană de sare.

    Cine se uită înapoi nu e vrednic de Împărăţia Lui, asta spunea Domnul, iar sentimentalismul ne poate face să privim în urmă cu melancolie.

    Hristos ne vrea credinţa din inimă. Credinţa este o încredere care nu lasă loc de interpretări. Întâi credinţa care apoi se coboară de la minte la inimă. O credinţă adevărată inevitabil Îi dă lui Dumnezeu toată inima.

     

                                                                                                                            Alexandru Fintoiu

    Read more
  • Inventar la 45 de ani – Nicolae Geantă

    Fericirea. E ca un fluture: ți se așează pe umeri când nu te aștepți și zboară când ți-e lumea mai dragă… Ferice de noi că suntem nefericiți! Ori, uitarăm că predicând pe munte, Domnul Isus ne-a blestemat la fericire?

    Bunătatea. E semnul superiorității unui om. În viață nu-i suficient numai să faci binele, ci trebuie să fii bun! Și pentru asta nu trebuie să ai pile!

    Cariera. Nu trebuie să te urci niciodată pe un scaun mai înalt decât cărțile pe care le-ai citit. Cine face așa îi crește repede nasul. Iar aroganța îi va da peste ghizdurile fântânii. 

    Familia. Dacă n-am avea copii nu am ști să fim părinți! Dacă nu am fi părinți nu am ști ce înseamnă dragostea lui Dumnezeu pentru toți cei ce facem năzbâtii!

    Biserica. Am văzut că cine vrea să trăiască cu evlavie va fi prigonit! Dar n-am văzut niciun persecutat care printre lacrimi nu a văzut curcubee… Am întâlnit și mulți ce judecă deși n-au robe! Căutati să fiți ingeri, nu Dumnezeu! Tot în Rai ajungeți!

    Pocăința. Am trăit situații disperate. Uneori, asemeni lui Iov, am acuzat neintervenția lui Dumnezeu, crezând că murise! Dar când am privit mai atent, cel mort… eram eu!

    Viața. E ca un ou. Dac-o scapi din mână se face pulbere! Nu vă jucați cu ea nici dacă oul e bine fiert!

    Am văzut că nu totul se învârte în jurul meu. Dar când Dumnezeu intervine oprește Pământul din revoluție!

    Fericire, lacrimi, eșec, aprecieri, opoziție, curcubeu, prigoană, moarte. Navigăm mai departe!

    Nicolae Geantă

     
    Read more
  • Așteptând Duminica Tomii – Vladimir Pustan

    La noi în sat e mai mare sărbătoare duminică decât la Paști. În Duminica Tomii se umple satul de fiii plecați departe, ce vin să-și aducă aminte de cei morți. Apoi timp de un an nu-și mai vizitează părinții, ca semn că prețuim mai tare pe cei morți decât pe cei vii.

    Când eram copil știam că ouăle vopsite la Paști, dăruite în Duminica Tomii la cimitir, înseamnă urticarie lunea.

    Mai știam că cei ce se îmbătau la cimitir și apoi dormeau pe mormântul bunicului voiau să fie mai aproape de cei dragi plecați.

    Mai știam că Toma s-a îndoit. Înseamnă că a fost un om deștept. Numai proștii n-au îndoieli. Când întâlnești un om sigur pe el și pe ce spune înseamnă că stai de vorbă cu un prost ce bubuie. Spiritele superioare au dubii. Progresul omenirii s-a făcut cu oameni ce n-au fost siguri pe ceea ce au învățat.

    Nu-l condamnați pe Toma, pentru că în seara de Paști era lipsă. Când vine necazul peste oameni, unii caută tovărășia altora. Se duc la biserică, la club, la crâșmă sau ies în fața porții. Alții se retrag în singurătate și numără fluturii. N-a fost un sceptic necredincios, ci un credincios rănit.

    Îmi veți spune că Orfeu a pierdut-o pe Euridice pentru că s-a îndoit că ar fi în spatele lui și pe ultimul metru din Hades a întors capul să vadă dacă-l urmează. Orfeu a avut un cap frumos (de aceea l-au tăiat bacantele să-l aibă amintire) dar minte nu a avut. Dragostea se bazează pe încredere. Adică pe puterea de a nu întoarce capul. Trebuie să ”simți” că celălalt e acolo… Dar ne-am îndepărtat de subiect.

    Și care a fost subiectul? Niciunul.

    După 1600 de ani de la moartea lui Toma, portughezii au găsit în India creștini tomiți. Iar ei spuneau că nu tot ce zboară se mănâncă. De exemplu, avioanele…

     

    V l a d i m i r _ P u s t a n

    Read more
  • Așteptând Duminica Tomii – Vladimir Pustan

    La noi în sat e mai mare sărbătoare duminică decât la Paști. În Duminica Tomii se umple satul de fiii plecați departe, ce vin să-și aducă aminte de cei morți. Apoi timp de un an nu-și mai vizitează părinții, ca semn că prețuim mai tare pe cei morți decât pe cei vii.

    Când eram copil știam că ouăle vopsite la Paști, dăruite în Duminica Tomii la cimitir, înseamnă urticarie lunea.

    Mai știam că cei ce se îmbătau la cimitir și apoi dormeau pe mormântul bunicului voiau să fie mai aproape de cei dragi plecați.

    Mai știam că Toma s-a îndoit. Înseamnă că a fost un om deștept. Numai proștii n-au îndoieli. Când întâlnești un om sigur pe el și pe ce spune înseamnă că stai de vorbă cu un prost ce bubuie. Spiritele superioare au dubii. Progresul omenirii s-a făcut cu oameni ce n-au fost siguri pe ceea ce au învățat.

    Nu-l condamnați pe Toma, pentru că în seara de Paști era lipsă. Când vine necazul peste oameni, unii caută tovărășia altora. Se duc la biserică, la club, la crâșmă sau ies în fața porții. Alții se retrag în singurătate și numără fluturii. N-a fost un sceptic necredincios, ci un credincios rănit.

    Îmi veți spune că Orfeu a pierdut-o pe Euridice pentru că s-a îndoit că ar fi în spatele lui și pe ultimul metru din Hades a întors capul să vadă dacă-l urmează. Orfeu a avut un cap frumos (de aceea l-au tăiat bacantele să-l aibă amintire) dar minte nu a avut. Dragostea se bazează pe încredere. Adică pe puterea de a nu întoarce capul. Trebuie să ”simți” că celălalt e acolo… Dar ne-am îndepărtat de subiect.

    Și care a fost subiectul? Niciunul.

    După 1600 de ani de la moartea lui Toma, portughezii au găsit în India creștini tomiți. Iar ei spuneau că nu tot ce zboară se mănâncă. De exemplu, avioanele…

     

    V l a d i m i r _ P u s t a n

    Read more
  • Când Regele sosește – Vladimir Pustan

    Dar cine e Regele? Născut problematic într-un sat obscur, având ca părinți o țărancă și un tâmplar. Până la 30 de ani a confecționat uși și geamuri, dar s-a specializat în juguri ușor de purtat. N-a mers la școală, n-a scris o carte, n-a călătorit mai mult de 200 km departe de casă. N-a avut o familie, nici birou.

    La 33 de ani victima unui proces nedrept, părăsit de prieteni, I s-a jucat cămașa la zaruri și a sfârșit agățat pe o cruce ca vitele în cârligul de la abator.

    Și totuși e Rege. Din mormântul împrumutat S-a ridicat pur și simplu și a plecat la cer deși rămâne figura centrală a istoriei umane.

    A intrat în Ierusalim călare pe un măgăruș pentru a nu ne lăsa să uităm că Dumnezeu, la rândul Lui, nu-Și încalcă nicio promisiune. Cu 800 de ani înainte, Dumnezeu promisese asta și S-a ținut de cuvânt. Tot ce ți-a promis și ție va îndeplini. Nu uită niciodată nimic.

    Sosirea Regelui ne aduce aminte că El a venit să aducă pacea. Nu pax romana ci pacea sufletului. O pace pe care nu o poate da lumea. Ce dă lumea se numește armistițiu, adică ceva trecător. Când ai pace cu El ai și cu frații și cu tine și cu familia. Când nu ai pacea Lui, ai un război necurmat din care ieși întotdeauna învins.

    El a venit ca să ne arate că merită închinarea. Dacă ai o haină pune-o ca șa sub El, pentru că n-a intrat în Ierusalim pentru El ci pentru tine. Așa că închină-te și slujește-I nu pentru a plăti din datorie ci pentru a fi om. Închinarea e prisosul inimii care nu cere nimic lui Dumnezeu.

    Când Regele sosește în Ierusalimul tău te provoacă să răspunzi la întrebarea ”Cine e Acesta?” O virgulă de sărbători, un punct arătând că nu-ți pasă sau un semn de exclamare ce te face să strigi ”Hristos e Rege!” Oricum, nu poți alege să nu alegi.

    O săptămâna luminată!

    V l a d i m i r _ P u s t a n

     

    Read more

Ultimele articole

Cele mai citite