CĂUTÂND ÎNŢELEPCIUNE
Există o povestire despre un tânăr mândru care a venit la Socrate căutând învăţătură. El a mers până la musculosul filozof şi a spus: „O, măreţe Socrate, am venit la tine pentru învăţătură.” Socrate recunoştea imediat o figură pompoasă. El a condus tânărul pe străzi la mare şi a intrat în apă până la piept. Apoi a întrebat: „Ce vrei?” „Cunoştinţă, înţeleptule Socrate”, a spus tânărul zâmbind.
Socrate şi-a pus mâinile sale puternice pe umerii bărbatului şi l-a băgat sub apă. Treizeci de secunde mai târziu Socrate l-a ridicat. „Ce vrei?”, l-a întrebat din nou. „Înţelepciune”, spuse tânărul, „măreţe şi înţeleptule Socrate.”
Socrate îl băgă din nou dedesubt. Au trecut treizeci de secunde, treizeci şi cinci. Patruzeci. Socrate l-a ridicat. Bărbatul gâfâia. „Ce vrei, tinere?” Printre răsuflările greoaie şi aspre, tânărul respiră cu greu: „Cunoştinţă, înţeleptule şi măritule…”
Socrate îl înghesui din nou sub apă. Trecuseră patruzeci de secunde. Cincizeci. „Ce vrei?” „Aer!” strigă el. „Am nevoie de aer!”
„Când vei dori cunoştinţa tot aşa cum ţi-ai dorit aerul, atunci vei avea cunoştinţă.”
Morala:
La fel este si in viata de credinta; toti sustinem ca vrem sa-Lcunoastem mai mult pe Dumnezeu, dar dorinta noastra este atat de mica incat neeste asa de greu sa citim macar 3 capitole din Biblie in fiecare zi, incat trec zile la rand fara a citi din Cuvantul Lui Dumnezeu. Daca vrem sa il cunoastem cu adevarat pe Dumnezeu, trebuie sa avem o dorinta atat de mare,ca a acestui tanar din ilustrate care dorea aer,….Dumnezeu sa ne ajute la aceasta, Amin.
