Ultimele articole

  • Definiții eretice – Vladimir Pustan

    Munca e pentru cei ce nu au internet.

    Religia este o invenție suficientă pentru a ne putea urî între noi, dar prea puțină pentru a ne iubi unul pe altul.

    Dacă aș merge ca și Hristos pe apă, să zicem pe Crișul Negru, cei de pe internet ar zice că nu știu să înot.

    Cei mai buni politicieni sunt cei ce au acasă o căsnicie nefericită.

    Pantalonii lăsați pe vine sunt o modă preluată din pușcării pentru că acolo deținuții nu au curele.

    Pescuitul, pentru mulți, este o metodă perversă de a îneca râmele.

    Tinerețea este o perioadă frumoasă a vieții pe care o petrecem încuiați în camere, stând pe Facebook.

    Purgatoriul este un loc călduț de care au parte cei ce-au fost căldicei.

    Singurătatea este un moment în viață când chemi câinele și nu vine la tine și când nu te mai caută nici Martorii lui Iehova.

     

    V l  a d i m i r _ P u s t a n  

    Read more
  • Teama de citit – Nicolae Geantă

    Piața de carte s-a redus între Carpați și Marea Neagră cu 40 % față de 2007, numai în ultimii 4 ani desființându-se peste jumătate din edituri. Bibliotecile școlare nu mai primesc bani de cărți de mulți ani, profesorii nu mai primesc suta de euro, în zeci de orașe dispar librăriile. Cartea a ajuns să fie pusă ultima în coșul de cumpărături… Numai 25 % dintre mioritici cumpără o carte… pe an!

    Faptul că-n România nu se mai citește se vede la bac’, la talk-show-uri cu țoape și “băieți dăștepți”, sau în discuții libere, unde cuvintele unora sar printre dinți ca niște semințe sparte de dovleac. Nu se poate mai mult într-o țară unde 80 % din populație nu are bibliotecă, iar unu din 5 locuitori nu a citit niciodată o carte! Am ajuns pe ultimul loc în UE la consumul de carte, dar în top 10 mondial la consumul de bere!

    Nu se mai apreciază cultura tradițională, nu mai dârdâie lumea prin biblioteci, prin arhive, nu mai pierd tinerii timp să răsfoiască o carte! “Până și vântul răsfoiește uneori cartea, boule!”, spunea poetul Grigore Vieru. Numai că noi ne-am despărțit de natură dar nu ne-am apropiat de cultură! De aceea îi dăm dreptate lui Dan Puric: “scara valorii nu s-a inversat ci a fost pusă, mai grav, la orizontală, punându-se egal între Eminescu și manele!”

    Tinerii noștrii nu mai ies de pe laptop-uri, de pe skype, “oațap” ori “feisbuc”. Au ajuns să mănânce cu iPad-ul sub nas, cu smarthphone-ul în mână. Iar bătrânii, consumatori de telenovele, au ajuns statui vii în fața plasmelor, cu pisica aferentă în brațe!

    Statisticienii români spun că nu se mai citesc ceasloave de hârtie. din cauza e-book-urilor. Că virtualul a îngropat editurile. Nu vreau să prohodesc cartea scrisă. Şi nici să condamn pe cei ce scriu cu degetul pe touch-screen. Mulţi semeni se tem că ne va sugruma e-book-ul. Dar în România nici 1 % din volume nu au ajuns în format electronic. Şi Socrate s-a opus scrisului: “Oralitatea, memoria” striga el, crezând că scrisul le va distruge. Dar, scrisul rămâne, vorbele zboară! Şi tiparul a fost criticat: “Cine va citi aceste maldăre de cărţi?”. Apoi au apărut kilometrii de biblioteci, de săli de lectură. E drept, nu vom deveni mai deştepţi dacă avem iPad. Şi nici mai caligrafici.

    Cartea e o marfă stranie, trezește emoții pe care nimeni şi nimic altcineva nu reușește. E forma fundamentală a culturii. Fără carte omul nu există, e în formă… primară! Un “telegibon”, vorba eseistului Christian Crăciun. Cărţile lasă loc de imaginaţie, filmele nu, ele îmbogăţesc limbajul, Internetul nu, cu cât se extinde cititul cu atât gândurile se exprimă mai uşor. Până și predicile vor ieşi mai profunde, mai siropoase! Şi mult, mult mai vii.

    Martin Luther spunea că se teme de cel ce citeşte o singură carte. Honore de Balzac zicea că se teme de cei ce s-au urcat pe scaune mai mici decât teancul de cărţi pe care le-au citit. Eu mă tem de creştinii care nu citesc. Nici cărţi pe hârtie, nici pe tabletă. De cei cărora Biblia le e plină de praf… Iar viaţa o nebuloasă.

    Sunt tare dezamăgit că românii nu citesc. Nu numai că nu-L vor descoperii pe Dumnezeu (Biblia e Cuvânt întrupat), dar nu-şi vor dezvolta o parte din neuroni. Cercetătorii de la Sussex University spun că după 6 minute de lectură se reduce stresul cu 68 %. Muzica îl reduce cu 61 %, iar plimbarea în natură cu doar 40 %!

    Nu vă temeţi de cărţi! Şi nici de e-book. Vedeţi, cititul nu dăunează sănătăţii! Tu ai curajul să citești o carte?

                                                                                                                                                                                                                             Nicolae Geantă

    Read more
  • Lecturi de vacanţă – Vladimir Pustan

    „Oamenii se obosesc de moarte tot căutând odihna” – Diderot.

    „Reclama poate fi definită drept ştiinţa de a opri în loc inteligenţa omului exact atâta timp cât îi trebuie să scoată banii.” – Stephen Leacock

     „A fi incapabil de entuziasm este un semn de mediocritate.” – Balzac

    „Deosebirea dintre prostie şi geniu e aceea că geniul are limite.” – Einstein

    „Ţinteşte spre lună. Chiar dacă o ratezi vei ateriza printre stele.” – Lester Brown

     „Când nu ştii ce să faci, mai bine să te culci.” – Mason Cooley

    „ A dovedi că sufletul e nemuritor e un frumos risc ce merită asumat.” – Socrate

    „ Dumnezeu nu poate schimba trecutul, numai istoricii pot. De aceea îi tolerează Dumnezeu.” – Butler

     

    V l a d i m i r _ P u s t a n

    Read more
  • Slujind pe Dumnezeu în luna lui cuptor – Mario Bîc

    Psalmul 78: 3, 4, 7 - ,,Ce am auzit, ce ştim, ce ne-au povestit părinţii noştri, nu vom ascunde de copiii lor; ci vom vesti neamului de oameni care va veni laudele Domnului, puterea Lui şi minunile pe care le-a făcut; pentru ca aceştia să-şi pună încrederea în Dumnezeu, să nu uite lucrările lui Dumnezeu, şi să păzească poruncile Lui.”

    Vară fiind, cu harul și pacea Domnului, ne vedem la toamnă! NU!!! E vacanță, dar nu și spirituală. Iarna, sufletu-i ca vara, iar vara, sufletul trebuie să fie tot ca vara. Cald, dispus să transpire și să munceasca pentru veșnicie.

    Vara e anotimpul acela… plin de căldură, cu grade multe și temperaturi ridicate, când e nevoie de multă apă și umbră… Însă vara nu trebuie să fie o piedică în a-L sluji pe Cel care a inventat vara. Indiferent de vreme, Creatorul așteaptă să fim gata oricând în a lucra pentru ce e netrecător și adevărat. El ne vrea cap, și nu coadă, în tot ce e bun și pozitiv. Mai ales în slujire. Dacă noi, copiii Lui, tăcem, rușinați că suntem creștini, timizi în a vorbi despre minunile Sale, prin cine să mai lucreze Tatăl? Cine să mai vorbească? Pietrele? De sigur! De tăcut, aici nu se tace. Nu există o a treia variantă. Ori noi vorbim, ori ele strigă și se vaită de groază.

    Oamenii mor din lipsă de cunoștință. Multe suflete ajung în Iad pentru că nu știu cât de grav este păcatul, cât de importantă este mântuirea, cât de adâncă este bunătatea Domnului și cât de mare este dragostea Lui. E de datoria noastră… Datoria de a ne îndulci limba, scoțând din gură bârfa, judecata și cârtirea, înlocuindu-le cu cuvinte pline de farmec ce țin în clocot inima. Cu acea limbă simplă și înțeleaptă, asemănată cu pana unui scriitor iscusit.

    Iulie e luna lui cuptor. Dar cuptorul mai înseamnă ceva. Mai înseamnă suferință, răbdare, lacrimă. Cuptorul mai înseamnă durere, nopți nedormite, zile întregi de spital. Mai înseamnă gânduri, frământări și întrebări cu răspunsuri încețoșate. Mai înseamnă multe altele, dar mai înseamnă și dragoste de Dumnezeu. Mulți copii ramasau fără mamă și tată, tânjind după afecțiune. După un sărut, o îmbrățișare, un zâmbet și-o dorință împlinită… Cei neputincioși așteaptă o mână întinsă, cu iubire… Ce să mai zicem de văduve? De cei bătrâni, șchiopi și ologi… De cei orbi, muți și surzi…

    Omul, slujind pe Domnul, practică dragostea divină prin întreaga lui ființă. Toate, într-un final, completează sufletul, format și modelat ca aurul. Frumos, curat și desăvârșit, trecând prin cuptorul vieții. În boală sau în sănătate. În orice circumstanță. În orice lună, caldă sau rece… de dragul Lui! Asta dorește Dumnezeu de la noi. Să ardem pentru El. Inima să fie în clocot pentru veșnicia care ne stă înainte. Viața să ne fie un cuptor mare și încins, cu un dor aprins după Isus. Și dorința ca inima să ardă pentru cele sfinte să nu se stingă. Și nici focul…

    Iarna, sufletu-i ca vara. Iar vara, sufletu-i ca vara. Cu Hristos, suntem mai mult decât biruitori…!

     

    Mario Bîc

    Read more
  • Simți nevoia să te rogi? – Alexandru Fintoiu

    Cameron Thomson spunea despre rugăciune într-una din cărțile sale, că ea este mărtuirisirea neputințelor noastre și a altora, în numele Domnului Isus, înaintea ochilor iubitori ale unui Tată care știe, înțelege, mângâie și răspunde.

    Până la urmă rugăciunea intervine în urma unei nevoi acute, a unor dorințe puternice de a obține favorul lui Dumnezeu. În multe din biserici sunt rugăciuni slabe tocmai din lipsa dorinței și a nevoii de acțiune a lui Hristos. În cele mai multe cazuri, noi suntem cei care ne rezolvăm problemele, noi dăm telefoane la prieteni și tot noi suntem cei care alergăm ca disperații ca să influențăm “destinul”.

    Acolo unde lipsește rugăciunea autentică și nevoia de a relaționa cu Dumnezeu, vom găsi stres, nemulțumiri și agitație. Dacă ne uităm la lumea de lângă noi vom vedea zbateri continuue după o viață mai bună și mai plăcută. Dacă ne uităm la lumea din noi, unde ar trebui să fie Hristos, vom vedea altceva, o liniște neînțeleasă de ceilalți, o bucurie nepricepută de lume sau percepută ca o nebunie. Omul care simte nevoia de Dumnezeu în viața lui însă, este cel mai privilegiat.

    Sistemul de gândire al celor fără Dumnezeu este caracterizat de efortul personal în vederea prezentului și viitorului, pe când, sistemul creștinesc de gândire este caracterizat de credința în Cel care poate face totul, pentru acum și pentru atunci. Acest lucru nu înseamnă totuși că noi stăm și așteptăm îndurarea lui Dumnezeu, la iarbă verde și la mici cu muștar. Domnul nu promovează lenea ci munca, însă, ce nu putem face noi va face El.

    Când ajungem în situația în care nu putem trece peste obstacolul survenit în viață, indiferent ce-am face, abia atunci se naște în noi dorința încredințării problemei lui Hristos. Atunci ne vom ruga cu patos, atunci vom plânge, atunci vom striga așa cum Îl chema David pe Dumnezeu iar El nu ne va lăsa să așteptăm. Pe de altă parte, tot ceea ce nu vine din adâncul inimii este un ritual, o rugăciune pentru sfinții din pereți sau din suflet la unii. O astfel de rugăciune nu trece de pereții bisericii.

    Probabil avem de toate și nu mai dorim nimic altceva. Mi-ar plăcea să fie o zi în care cu toții, să dăm cu obișnunța de pământ. Să ne săturăm de lucruri făcute ca să fie. Să ne săturăm să ne mințim pe noi înșine că am comunicat cu Dumnezeu când noi nici capacitatea nu ne-am luat-o în relația cu El.

    Să fi transparent cu Hristos e cel mai bun început.

    Noi nu știm să ne rugăm. Este interesant că până și rugăciunea noastră este modelată de Duhul Sfânt cu suspine negrăite. Lucrul acesta îmi spune că suntem mult prea mici în fața unui Dumnezeu incomensurabil. Iar asta mă bucură deoarece ne face dependenți de El.

    Spunea Richard Wurmbrand, “niciodată să nu spui rugăciuni, ci să te rogi”. Mai este timp să schimbăm ceva…

     

                                                                                                             

                                                                                                                          Alexandru Fintoiu

    Read more

Ultimele articole

Cele mai citite