Despre dragoste…

luigi mitoi

Una dintre marile nevoi ale oamenilor

este să iubească şi să fie iubiţi.

Aceasta le dă valoare şi motivaţie să existe, înfruntând dificultăţile vieţii. Tot ceea ce ştim despre dragoste este că dragostea este totul. Dragoste înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti – teama, speranţa, durerea, bucuria, valorile, plăcerea – să nu depindă decât de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită dedicării, a-ţi închina viaţa lui Dumnezeu; înseamnă a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţă în plăcere, a atinge excelenţa într-o viaţă de om care-şi urmează Creatorul. Dragostea este cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, este responsabilitatea supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un început. Dragostea este chemarea supremă pentru fiecare muritor să se desăvârşească, să atingă excelenţa, să semene cu Creatorul său.

Trăind într-o natură pervertită de păcat, omul încearcă gustul amar al neputinţei să iubească practic atât cât îşi propune teoretic, căci oricât de mare este idealul de a iubi, resursele sunt foarte limitate. Când omul se converteşte, Dumnezeu intră în viaţa lui şi manifestă prin el iubirea Sa. Hristos foloseşte acest principiu când afirmă: ,,După roade îi veţi cunoaşte”.

În concluzie, dragostea nu este expresia eforturilor şi ambiţiilor omeneşti, ci Duhul lui Dumnezeu care locuieşte în inima omului produce în şi prin el Rodul Sfânt,  adică dragostea. Sursa dragostei este Dumnezeu, iar instrumentul prin care se manifestă este omul plin de prezenţa lui Dumnezeu.

Explicația dragostei…

Dragostea omenească este limitată, sporadică, condiţionată, reacţională, meritoasă.

Dragostea lui Dumnezeu este nelimitată, permanentă, necondiţionată, ia iniţiativă, nemeritoasă.

Exemplul: dialogul Mântuitorului cu Petru (Ioan 21:15-17).Domnul îl face pe Petru conştient, dar şi responsabil de calitatea îndumnezeirii. Domnul are o întrebare: ,,MĂ IUBEŞTI?” Şi o poruncă: ,,SLUJEŞTE!” Aceasta înseamnă că nu poţi iubi fără să slujeşti persoanei iubite.

Caracteristicile acestei dragoste sunt:

  • Are iniţiativă în orice situaţie, nu doar reacţionează la iubire. Dragostea nu-i dragoste, dacă se schimbă când se confruntă cu schimbarea.
  • Este nelimitată, nu sporadică, determinată de circumstanţe. Dragostea este singurul lucru care poate fi împărţit la infinit fără să se micşoreze.
  • Este necondiţionată, nu este un mod de a-ţi achita obligaţiile faţă de cineva.
  • Este nemeritată, nu recompensatoare. Ea este oferită oricui, indiferent cum este, dacă are merite sau nu.

Atât de importantă este dragostea, încât pur şi simplu va fi un act de identitate pentru a dovedi pe pământ pe cine slujeşti şi, mai mult, pentru a intra in cer. Pe noi, oamenii, ne satisface dragostea lui Dumnezeu, pentru că este o astfel de dragoste, de aceea vom iubi pe oameni cum ne iubeşte Dumnezeu pe noi, sau Dumnezeu ne va iubi pe noi cum îi iubim noi pe oameni.

Pastor Luigi Mițoi

Articolul în intregime îl găsiți pe www.bethanynewsite.com

Fii primul care comenteaza acest videoclip.

Articole asemanatoare

Ultimele articole

Cele mai citite