Articole Crestine

  • Neștiuții noștri – cunoscuții Domnului – Vladimir Pustan

    Când vei ajunge în cer te vei întâlni cu Abel, Avraam, Moise, Iosua, David, Petru și Pavel, precum și cu Ahiam, Ezro, Zabad. Dar ăștia din urmă cine-s? Că nici nu le putem pronunța numele. Sunt vitejii din 1 Cronici 11.

    Împreună cu Ioșeb Bassebet și Țelec Amonitul. Care s-au luptat pentru un principiu nu pentru un lan de orz. Cu siguranță că trecem peste numele lor pentru că suntem setați să ne intereseze doar numele mari. Biblia le închină două capitole ca semn că pentru Dumnezeu sunt importanți. Dumnezeu are nevoie de noi toți chiar dacă nu toți pot sta pe scenă. Câți dintre voi după ce ați văzut un film bun mai stați să urmăriți nesfârșita listă de la sfârșit cu cine a ținut reflectoarele, a făcut costumele, a dat telefoane, a potcovit caii, a pieptănat pletele eroilor? Nimeni.

    Biserica suntem toți cei văzuți, ce-s puțini, cu cei mulți nevăzuți, ce dăruiesc, se roagă, postesc, încurajează, fac curățenie, stau la ușile bisericii, filmează și stau cu copiii la Școala duminicală. Fiecare om e important. Lucrarea va suferi îngrozitor dacă acel om nu-și va face treaba.

    Moise s-a rugat, Iosua s-a bătut dar Hur n-a făcut altceva decât să țină mâna lui Moise sus. Au avut biruință dar probabil copiii lui Hur și-ar fi dorit ca tatăl lor să fie Iosua. Cu sabia în mână. Dar fără munca puțin spectaculoasă a lui Hur nu era nicio victorie iar Iosua și-ar fi folosit sabia să taie crengi pentru focul din sobă.

    Vă doresc ca în 2014 să aveți bucuria slujirii indiferent cât de în spatele scenei va fi. Dacă vă uită păstorul, nu vă uită Dumnezeu.

    Vă numește viteji și ăsta-i lucrul cel mai important. Iar osteneala voastră în Domnul nu va fi zadarnică. În cer veți sta înte Moise și Heleț.

     

    V l a d i m i r _ P u s t a n 

     
    Read more
  • Învățând să fim la dispoziția Lui – Alexandru Fintoiu

    Anul trecut am cunoscut un tânăr rămas fără tată, mai apoi fără mamă; l-am sunat zilele trecute să văd ce mai face. M-am bucurat să-l aud că este fericit deoarece este cu Tatăl ceresc. Mi-a povestit o întâmplare din toamnă, fiind student s-a întâlnit cu alţi studenţi  într-o zi la plimbare prin oraş; la un moment dat, conjunctura a făcut să  rămână singur cu o altă persoană. Era destul de târziu, seara. S-au hotărât să se roage pentru oraș aşa cum stăteau acolo în picioare.

    După ce au terminat rugăciunea, un cerşetor, care se vedea că nu era prea bine, a venit încet la el să îi ceară bani. I-a zis că bani nu-i dă, nici nu avea prea mulţi, dar, cu ce are o să meargă împreună la magazinul cel mai apropiat şi care mai era deschis iar el, cerşetorul, să îşi cumpere ce are nevoie. S-au dus acolo, şi-a luat câte ceva, femeile care încasau banii râdeau de el, dar n-a contat. Cerşetorul s-a deschis faţă de el, i-a mai povestit din viaţa pe care a dus-o. După ce au ieşit, l-a rugat să mai meargă împreună cu el la o farmacie, simţea dureri groaznice de cap şi-l durea şi piciorul pe care şi-l mişca greu. Era însă târziu şi închis la toate farmaciile; n-au mai mers nicăieri. Dar i-a zis celui ce cerşea: ”Ştiu o pastilă mai bună ca oricare alta, pentru durerile tale, iar ea se numeşte Hristos! Dacă vrei, o să facem o rugăciune pentru tine.” A acceptat. Între timp a mai venit un băiat lângă el din cei cu care ieşise şi au început să se roage. La sfârşitul rugăciunii, cerşetorul s-a ridicat în picioare şi a început să strige că a fost vindecat, îşi mişca piciorul fără probleme iar durerea de cap îi dispăruse complet. Ba mai mult, a venit si la Hristos. Se bucura ca un copil. Am ascultat la telefon cuvintele lui uimit de cum lucrează Dumnezeu. M-am gândit cât înseamnă să te rogi înainte pentru un lucru şi să fii la dispoziţia lui Hristos. M-am gândit ce frumos se poartă Dumnezeu cu oameni de la care n-ai aşteptări, oameni care cerşesc parcă viaţa pierdută, năpăstuiţi ai societăţii, oameni bolnavi… La sfârşitul convorbirii, tânărul mi-a spus că el nu e nimic, decât un vas prin care Dumnezeu lucrează. Nu sunt sigur nici acum ce biserică frecventează şi nici nu contează numele ei atât timp cât Dumnezeu îşi arată slava.

    Poate ne-am aştepta ca Domnul să facă vindecări sau lucruri mari numai prin cei delegaţi special pentru asta. Dar El lucrează prin toţi cei care se pun la dispoziţia Lui.

     

                                                                                                                            Alexandru Fintoiu

    Read more
  • Sora ,,Înțelepciune’’ și prietena ,,Pricepere’’ – Mario Bîc

    Proverbe 7: 4 – ,,Zi înţelepciunii: „Tu eşti sora mea!” Şi numeşte priceperea prietena ta” 

    Există o familie frumoasă și unită încă de la început. Fiecare membru colaborează unul cu altul înfiind și adoptând cât mai mulți copii pierduți. Mulți au fost răscumpărați și fac parte din această familie. Printre care și eu. Nu știu prea multe, dar un lucru pot zice sigur: toți și-ar dori să aibă o astfel de familie. O familie în care să găsească înțelegere, învățătură, dragoste, bunătate și căldură. Priceperea își înalță glasul să-i aud vocea dulce și să se facă auzită și de alții. E puternică și îndrăzneață. Nu are margini și este ca un acoperiș pentru cei care se adăpostesc la ea. Nu înșeală și nici nu provoacă gelozie. Cine are și păstrează o astfel de prietenă lângă el găsește fericirea. Înțelepciunea însă e venită de sus. S-a născut la început de toate. A fost și va rămâne cel mai bun meșter al Creatorului. Pașnică, sinceră, ușor de înduplecat și blândă. Haina ei e curată iar locuința ei e mintea. Înțelepțește în fiecare zi pe cei care o ascultă. Înțelepciunea dă naștere răbdării. Se lipește de cei care o caută și se supun ei. Ea prețuiește mai mult decât mărgăritarele și toți banii nu se pot compara cu ea. Cel ce găsește înțelepciunea, găsește viața și căpătă bunăvoința Domnului.

    Iov zice că la Dumnezeu este înțelepciunea și priceperea. Pe de altă parte, Iacov spune că cine nu le are, să le ceară cu credință de la El pentru că le dă cu drag și mână largă.

    Prietena e priceperea, sora e înțelepciunea, fratele mai mare e Hristos. Cu toții împreună formează izvorul de pace și de mântuire. Duhul Sfânt e mama care mângâie duios, iar Tatăl, veșnicul Dumnezeu iubitor care împarte daruri bune și desăvârșite copiilor Săi.

    Mai lipsește oare cineva din această familie…?! Dacă da, hai și tu în ea. Ești strigat ca să vii. Mai este loc. Ușa Harului încă e deschisă. Bun venit în familia Cerului!

    Mario Bîc

    Read more
  • În Iordan botezându-te Tu, Doamne – Vladimir Pustan

    ”Închinarea Treimii s-a arătat”. Și fluturii valsând peste macii în floare. Și norii jucându-se de v-ați ascunselea cu vrăbiile gureșe. Și iarba râdea arătându-și buza clorofilată. Ioan Botezătorul îmbrăcat ca un hippie, aștepta cu privirea năucă în soarele de aprilie să apară Mielul lui Dumnezeu, speranță pentru ziua în care capul lui va poposi pe tava lui Irod, tăiat de cuțitul lui Carravaggio ca preț pentru un dans și-o sticlă de Uzo. Și apa tulbure a Iordanului aștepta. A venit pe jos până la Iordan cale de 150 de km ca să ne umilească pe noi cei ce contorizăm kilometrii până la biserică. Și pentru că ies prea mulți și benzina e scumpă ne facem biserică la colț de stradă aproape de mall.

    S-a botezat la treizeci de ani ca să nu ne mai batem în finețuri teologice atunci când e vorba de botezul copiilor. Cu o baie în cristelniță nu se naște nimeni din nou, cum cu un cocostârc nu vine primăvara. Dar dacă nu ești născut din nou și botezul de la 18 ani are aceleași virtuți spirituale ca o frecție la un picior de lemn.

    A ieșit din apă recunoscut de Tatăl ca Fiu pentru că asta se întâmplă când te botezi după ce te-ai pocăit și-ai crescut. Nu mai ești orfan.

    A dat nas în nas cu Satan tot la ieșirea din apă pentru că nimeni nu poate încercea aventura botezului fără să nu aibă pe mai departe coșmaruri cu Dracula.

    Cine nu vrea să aibă de-a face cu Diavolul să continue să-și facă ședințe foto pentru contul de Facebook. Costă 50 de lei ora.

    Vă invit duminică seara la Beiuș ca să vorbim altfel despre botez. Să ne doară ca lipsa zăpezii din seara de Crăciun…

    V l a d i m i r _ P u s t a n

    Read more
  • Un an nou fericit

    Suntem la frontieră. Am trecut cu 13 ani de sfârșitul lumii anunțat pentru anul 2000. Am trecut cu un an peste sfârșitul lumii anunțat de mayași.

    Acum ne urăm un an nou fericit. Haidem să facem o hermeneutică necesară acestei urări banale. În primul rând e vorba de un an. Adică 365 de zile, 8.760 de ore, 525.600 de minute, 31.536.000 de secunde. Suficient să mori tot de atâtea ori.

    Biblia zice că mai bine e să numărăm în zile. E mai practic și mai aproape de adevăr.

    Putem să le trăim sau să le murim clipele acestea. Sau să le pierdem la TV, calculator, scriind SMS-uri, sau prin mall-uri la o cafea. Putem să le răscumpărăm.

    Un an. Atât ne putem ura și e o urare de bun simț. Apoi un an nou. Sau altfel. Sau luat de la capăt. Un an nou în care putem intra vechi sau nou-nouți. Cu dorințe noi, cu vise noi, cu hotărâri noi. Ne putem înnoi garderoba, garajul, casa sau viața.

    Și mai ales fericit. Aici e o poveste lungă pentru că fiecare înțelege prin fericire ce-l taie capul.

    Fericirea e o sumă de lucruri mărunte, zice Thoreau.

    Fericirea nu înseamnă să ți se împlinească orice dorință ci să poți dori cu toată inima ceva, asta e de la Paler. Există oameni care trăiesc fericiți fără să știe – Vauvenargues.

    Fericirea nu e un ideal al raținunii ci al imaginației – o știm de la Kant, iar bătrânul Shakespeare mulțumește cerului și zice ”Ferice de noi că nu suntem prea fericiți”.

    Biblia are alte idei despre fericire. Suma tuturor definițiilor biblice despre fericire e aceasta: cu Dumnezeu în inimă ești fericit. Chiar dacă ești dator la bancă, pâinea e amară, copiii îți fac probleme, diabetul e 170.

    Vă doresc un an pe care să-l trăiți. Să-l trăiți fericiți.

    La anul o să vă doresc iarăși un an… Până nu vor mai fi ani, nici zile. Până va fi doar fericire…

     

    V l a d i m i r _ P u s t a n 

    Read more

Ultimele articole

Cele mai citite