Resurse Crestine Video | VideoCrestin
¡Numai videoclipuri interesante! ¡Uită-te!
Salut
Log in / Cont Nou

Cele mai citite Articole


  • Alternativă la papionul cu picăţele ( o scrisoare mereu actuală) – Vladimir Pustan

    V-am votat în 20 mai 1990. Mi-aţi inspirat încredere pentru că umblaţi îmbrăcat ca şi bunicul meu, cu o haină simplă şi o cămaşă în carouri, eraţi dintre oameni şi împreună cu ei. Păreaţi de încredere şi atunci când ne numeaţi tovarăşi şi de aceea v‑am votat instinctual, gândind că ceva cunoscut, oricât de nenorocit ar fi, tot e mai bun decât un necunoscut în care calci ca într‑o gură de canal. Am ales cu ochii şi cu stomacul. Când l‑am votat pe Emil Constantinescu am făcut‑o doar cu ochii pentru că semăna cu Alexandru Ioan Cuza. Dar ochii înşeală, domnule Iliescu. Una dintre secretarele de la Editura Tehnică spune că în ziua în care a început Revoluţia în Bucureşti, vă luptaţi cu o încuietoare de la uşile editurii. Aţi demontat‑o şi‑aţi tot meşterit ceva la ea. Privind înapoi la anii care s‑au scurs, mă gândesc cum ar fi arătat viaţa mea şi a ţării, dacă v‑aţi fi ocupat până la capăt de încuietoarea aceea. De multe ori destinele unui popor depind de câteva şuruburi şi şaibe, chiar dacă românii numesc asta fatalitate.

     

    Dacă tot am pomenit de revoluţie, e bine să fac două precizări. În primul rând, cred ce spunea Curzio Malaparte că nu există revoluţii, ci doar tehnici insurecţionale în bătălia pentru putere. Or dumneavoastră aţi stăpânit minunat aceste tehnici insurecţionale. A doua constatare este că Revoluţia din 1989 a fost formată din două mişcări suprapuse. Una neinteligentă, haotică şi disperată în care s‑au aruncat mii de lumpeni care cereau pâine, antenă parabolică şi cafea nes şi un nucleu deştept format din foşti activişti alungaţi de la ciolan, ce abia aşteptau să prindă un moment prielnic. De aceea aţi aruncat imediat încuietoarea şi v‑aţi „lăsat” târât în vâltoarea de afară.

    Se spune, domnule Iliescu, că sunteţi inteligent numai pentru că românii sunt incredibil de proşti, dar eu nu cred asta. Cred că sunteţi aşa pentru că sunteţi trecut prin ciur şi prin dârmon. Aţi văzut multe şi de aceea vă este uşor să vorbiţi la fel de bine şi engleza, şi franceza, dar mai ales rusa. Ştiţi cine e prostănac şi cine nu. L‑aţi apreciat sincer pe Ceauşescu. Şi acum credeţi din toată inima că n‑a greşit în fond, ci numai în amănunte, cum ar fi pâinea şi circul. El n‑a dat nimic din lucrurile acestea pentru că nu citea cărţile de istorie, dar dumneavoastră le‑aţi citit şi‑aţi ştiut că fără pâine şi circ nu se poate. La începutul mandatului aţi creat ştiri. Am bătut ungurii în Târgu Mureş, am bătut studenţii în Bucureşti, băteam aurolaci în Gara de Nord. Apoi doar le‑aţi comentat. Când mă gândesc la bravii mineri care n‑au venit la Bucureşti în 22 decembrie, când se murea sub tancuri, dar au dat iama numai în iunie ca să planteze flori la capetele însângerate, mă cuprinde admiraţia. Câtă înţelepciune aveaţi… Aţi făcut minuni. Aţi instaurat în România un regim de dreapta, dar economia v‑aţi încăpăţânat s‑o lăsaţi de stânga, suficienţi ani ca să se aleagă praful de ea. Doar China a mai făcut aşa ceva cu Hong‑Kong‑ul, dar acolo lucrurile stăteau exact pe dos. Aţi admirat mult modelul suedez şi l‑aţi vrut implementat şi în România. Am fost în Suedia şi n‑am înţeles nimic din modelul acela. Doar că seara totul devenea pustiu, fiecare intra în casa lui şi încuia uşa. Aşa ceva s‑a realizat şi la noi şi‑am înţeles că totul fusese o găselniţă. De fapt, îi admiraţi pe ruşi şi de aceea nu i‑aţi sâcâit cu tratatul Molotov‑Ribbentrop, Insula Şerpilor şi tezaurul. Pur şi simplu le‑aţi zâmbit, trăind în linişte şi în consens cu propriile iubiri. Aţi rămas sărac, dar cinstit. Nu contează că cei din jurul dumneavoastră au prădat o ţară de parcă ar fi fost pandurii

    lui Tudor. Împreună cu domnul Văcăroiu aţi rămas modeşti şi ocupaţi cu lucruri nobile, dumneavoastră cu Marx, iar nea Nicu cu vinul. Istoria a ţinut cu ideile pe care le aveaţi de pe vremea studiilor făcute la Moscova. Nu doreaţi modernizarea ţării de frică, iar criticii modernizării au spus că statul românesc e incompatibil cu occidentalizarea pentru că spiritul naţional era perceput, de pe vremea lui Iorga, Nae Ionescu şi Nichifor Crainic, ca ortodox şi colectivist. Asta a picat la ţanc şi de aceea l‑aţi readus pe Teoctist în fruntea Patriarhiei Ortodoxe Române, născându‑se acel mariaj nefericit între un fost secretar de partid ateu şi un prelat compromis din punct de vedere moral.

    Nu dumneavoastră m‑aţi făcut să nu‑mi mai doresc niciodată să intru într‑o cabină de vot. Nici Emil Constantinescu sfătuit de călugărul Vasile şi nici Băsescu cel cu ardeiul iute, ci o maşină Maseratti decapotabilă, care avea numărul PCR din care a coborât un domn de vreo 60 de ani cu burtă, mirosind a parfum scump şi a „Ştefan Gheorghiu”. Era Supravieţuitorul. Indiferent câte regimuri vor veni, el va rămâne pururi pe val. L‑am apreciat că n‑a ascuns de unde avea maşina aceea, iar, domnule ex‑preşedinte, puteţi umbla cât vreţi în Dacia ponosită şi chiar puteţi s‑o schimbaţi cu un Oltcit, pentru mine tot acelaşi rămâneţi. Omul care, vorba unui admirator al dumneavoastră, Petre Ţuţea, a transformat România într‑un loc viran. Ştiu că nu vă place să‑l citez nici pe el, nici pe domnul Băsescu, dar nu pot să nu vă spun că pe o cruce în cimitirul vesel din Săpânţa este inscripţionată urarea „Să trăiţi bine!” Mai bine zic ceva din idolul tinereţii, al cărui chip îl purtaţi lipit peste o iconiţă sfinţită la Athos, pe Marx, care îi spunea lui Engels că nu te poţi despărţi de trecut decât râzând. Asta şi fac în aceste clipe, chiar dacă râsul e parşiv, cu jumătate de gură, gândindu‑mă că în duminica orbului din anul 1990 aveam 23 de ani pe care i‑am lăsat în cabina de vot, ca preţ pe care ţara nu mi l‑a cerut. Vă iert pentru toate amintirile care‑mi întunecă zilele ce mi‑au rămas.

    V l a d i m i r _ P u s t a n 

    Read more »
  • Ne stingem Doamne asteptand

    Ne stingem Doamne asteptand, sosirea zilei Tale
    E lunga asteptarea cand, ne lasi parca-n uitare.
    E grea vegherea fara har, ca lupta fara arme
    Cand vezi in jur atatia iar, cuprinsi de somn si moarte.

    Cand vezi fecioarele-atipind in noaptea-ntunecoasa
    Cand vraja somnului cuprin strajerii Tai din casa
    Cand solii pacii-au amutit vestindu-te pe Tine
    E grea vegherea la sfarsit cand ajutor nu-ti vine.

    Nadejdea ni s-a destramat, de multe ori in lupta
    Caci ancora ce Tu ne-ai dat de furtuna e rupta
    Vaslim din greu ne zbuciumam pe furtunoasa mare
    Dorim acasa s-ancoram in portul slavei Tale.

    Dar pan-atunci Isus iubit imbraca-ne-n putere
    Caci valul parca-i mai cumplit poverile-s mai grele
    Caci stancile ascunse sunt, mai multe c-alta data
    Care lovesc in tot ce-I sfant, din cale sa ne-abata.

    Pazeste-ne de-aceste stanci, de ceasul lepadarii
    Ca sa nu fim pe veci atunci pierduti in largul marii
    Ci plini de Duhul Tau cel sfant cu haina nepatata
    Mai treji in veghe asteptand sa ne-ntalnim odata.

    Read more »
  • Povestea din spatele cantecului: M-am hotarat sa-L urmez pe Isus

    Cutremuratoarea poveste din spatele cantecului: M-am hotarat sa-L urmez pe Isus (I Have Decided to Follow Jesus)

     

    In urma cu aproximativ 150 de ani, a avut loc o mare trezire in Wales, Anglia. Ca rezultat al acestei mari treziri, misionari din Anglia si Germania au inceput sa mearga in Nord-Estul Indiei ca sa raspandeasca evanghelia. La momentul respectiv, nord-estul Indiei nu era impartit  in mai multe state cum este astazi. Regiunea era cunoscuta sub numele de Assam şi era formata sute de triburi.Comunităţile tribale erau prin natura lor primitive şi agresive. Aceste triburi mai erau numite si "Colectionarii de capete" din pricina obiceiului lor social in care barbatii trebuiau sa colectioneze cat mai multe capete posibil. Puterea unui barbat si abilitatea de asi proteja sotia erau evaluate prin numarul de capete colectionate. 

     

         Intr-o astfel de comunitate a ajuns un grup de misionari din Wales raspandind mesajul dragostei, pacii si sperantei in Isus Hristos. Fireste ei nu au fost bine veniti dar  in cele din urma au reusit sa converteasca o familie la crestinism. Barbatul, sotia si  cei doi baietei ai lor. Credinta acestui barbat era asa de puternica incat oamenii din trib au inceput sa-Ll accepte pe Isus Hristos. Suparat, seful tribului dupa ce a strans tot tribul la un loc, a tarat in mijloc aceasta familie care crease atata zarva.

    Fiind in mijlocul tuturor, seful tribului l-a intrebat daca renunta acum la Isus, sau cei doi baietii vor fii omorati. Inspirat de Duhul Sfant acest om a rostit cuvintele care mai tarziu au ajuns sa fie puse pe melodie si cantate: "I have decided to follow Jesus. No turning back, no turning back."  (M-am hotarat sa-L urmez pe Isus. Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi) In clipa urmatoare arcasii au dat drumul sagetilor omorand cei doi baietei. Seful tribului apropindu-se, l-a mai intrebat inca o data renunta la Hristos sau daca nu ii va omora si sotia. Privind cei doi copilasi morti la pamant si pe sotia sa care o iubea asa de mult a spus:"Though None Go With Me, Still I Will Follow!  No Turning Back, No Turning Back."  (Chiar daca nimeni nu merge cu mine, Eu inca te voi urma! Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi). Si i-au omorat si sotia.

        Cu sotia si cei doi copi morti seful ii mai pune o ultima intrebare lasandu-l sa aleaga intre credinta lui in Hristos si propia-i viata. Realizand ca nu mai are nimic in lumea asta si-a ridicat ochii catre cer si spus ultimele sale cuvinte: " The World Behind Me, The Cross Before Me! No Turning Back, No Turning Back."  (In urma-i lumea nainte-i Isus! Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi). In acel moment ordinele au fost date si arcasii l-au omorat ca si pe restul familiei lui. 

     

         Seful tribului privind trupurile familiei zacand la pamant, fiind  miscat de credinta acestui am a spus: " De ce a trebuit sa moara acest barbat, sotia si copii lui pentru un om care a trait intr-o tara departe pe un alt continent aproximativ 2000 de ani in urma? Acest Isus trebuie sa fie real !". Acest sef de trib l-a acceptat in clipa acea pe Isus Hristos ca salvator si in decurs de cateva luni tot tribul s-a intros la Dumnezeu. Toate acestea pentruca un om a stat in picioare si cu pretul vietii sale, a sotiei si a celor doi copii, inspirat de Duhul Sfant a spus: 

     

    I have decided to follow Jesus.

    Though None Go With Me, Still I Will Follow

    The World Behind Me, The Cross Before Me

    No Turning Back, No Turning Back.

     

    /:M-am hotarat sa-L urmez pe Isus:/

    M-am hotarat sa-L urmez pe Isus

    Si inapoi, eu nu voi da.

     

    /:Nimic nu ma va clinti pe cale:/

    Nimic nu ma va clinti pe cale

    Si inapoi, eu nu voi da.

     

    /:In urma-i lumea nainte-i Isus:/

    In urma-i lumea nainte-i Isus

    Nu-i drum-napoi, nu-i drum-napoi.

     

    https://www.youtube.com/watch?v=_KOBSu_A4LU

     

    Read more »
  • CĂUTÂND ÎNŢELEPCIUNE

    Există o povestire despre un tânăr mândru care a venit la Socrate căutând învăţătură. El a mers până la musculosul filozof şi a spus: „O, măreţe Socrate, am venit la tine pentru învăţătură.” Socrate recunoştea imediat o figură pompoasă. El a condus tânărul pe străzi la mare şi a intrat în apă până la piept. Apoi a întrebat: „Ce vrei?” „Cunoştinţă, înţeleptule Socrate”, a spus tânărul zâmbind.

    Socrate şi-a pus mâinile sale puternice pe umerii bărbatului şi l-a băgat sub apă. Treizeci de secunde mai târziu Socrate l-a ridicat. „Ce vrei?”, l-a întrebat din nou. „Înţelepciune”, spuse tânărul, „măreţe şi înţeleptule Socrate.”

    Socrate îl băgă din nou dedesubt. Au trecut treizeci de secunde, treizeci şi cinci. Patruzeci. Socrate l-a ridicat. Bărbatul gâfâia. „Ce vrei, tinere?” Printre răsuflările greoaie şi aspre, tânărul respiră cu greu: „Cunoştinţă, înţeleptule şi măritule…”

    Socrate îl înghesui din nou sub apă. Trecuseră patruzeci de secunde. Cincizeci. „Ce vrei?” „Aer!” strigă el. „Am nevoie de aer!”

    „Când vei dori cunoştinţa tot aşa cum ţi-ai dorit aerul, atunci vei avea cunoştinţă.”

    Morala:

    La fel este si in viata   de credinta; toti sustinem ca vrem sa-Lcunoastem mai mult pe Dumnezeu, dar dorinta noastra este atat de mica incat neeste asa de greu sa citim macar 3 capitole din Biblie in fiecare zi, incat trec zile la rand fara a citi din Cuvantul Lui Dumnezeu. Daca vrem sa il cunoastem cu adevarat pe Dumnezeu, trebuie sa avem o dorinta atat de mare,ca a acestui tanar din ilustrate care dorea aer,….Dumnezeu sa ne ajute la aceasta, Amin.

    Read more »
  • Nu mai sunt eu

    Se povesteşte că, la scurt timp după ce a devenit creştin, Sf. Augustin a fost acostat într-o zi, pe stradă de o fostă iubită. De cum a zărit-o, Augustin a făcut stânga-mprejur şi a pornit în cealaltă direcţie. Surprinsă, femeia l-a strigat: „Augustin, sunt eu!” Fără să se oprească, Augustin i-a răspuns: „Da, dar nu mai sunt eu.”

    Morala:

    Cand omul se pocaieste viata se schimba cu totul…si intoarce spatele oricarui prilej in care ar putea sa pacatuiasca. Ai si tu aceeasi atitudine de pacat?

    Read more »

RSS