Resurse Crestine Video | VideoCrestin
¡Numai videoclipuri interesante! ¡Uită-te!
Salut
Log in / Cont Nou

Articole Ciresarii


  • Cum poți da un sens nobil banilor tăi – Echipa Cireșarii

    20% din impozitul pe profit al companiilor poate fi redirecţionat către un ONG care susține o cauza sociala. Pentru a putea fi scăzută din impozitul pe profit aferent anului fiscal 2014, suma redirecţionată nu poate fi mai mare de 3 la mie din cifra de afaceri, iar plăţile trebuie făcute până la 31 decembrie.

    Deși Codul Fiscal permite încă din 2004, ca firmele să redirecţioneze 20% din impozitul pe profit datorat statului către un ONG, fără nici o cheltuială suplimentară, foarte puţine companii uzează de această facilitate.

    Procedura prin care firmele pot redirecţiona o parte din impozitul lor pe profit constă în semnarea unui contract de sponsorizare cu ONG-ul care reprezintă cauza pe care managerii şi antreprenorii vor să o susţină.

    Firmele care vor să direcționeze 20% din impozitul pe profit către această cauza pot găsi detalii pe Social Cireșarii sau la numărul de telefon 0259/321.693.

    Dacă ești conducătorul unei firme sau persoană fizică autorizată poți direcționa  20% din impozitul pe profit către Fundația Cireșarii, fără costuri pentru tine!  Până pe 31 decembrie 2014, poți să le dai banilor tăi un sens nobil, dăruind bucurie.

    Ce înseamnă acest lucru, concret?

    Ai auzit de 2%? O persoană fizică poate dona fără să o coste nimic, redirecționând acest procent din impozitul datorat statului.

    În același mod, o firmă sau o persoană fizică autorizată poate redirecționa 20% din impozitul pe profit datorat statului, către o organizație filantropică, semnând un contract de sponsorizare. De exemplu, la un impozit pe profit de 3000 lei, poți susține o cauză socială cu maximum 600 lei, fără să plătești nimic în plus.

    Codul Fiscal prevede facilități fiscale pentru agenții economici care susțin cauze sociale. În limita 3% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit, suma oferită ca sponsorizare este deductibilă!

    Iată cât de ușor puteti directiona 20% din impozitul pe profit:

    1. Calculați suma pe care doriți să o donați către Fundația Cireșarii după exemplul de mai jos

    2. Completați contract de sponsorizare încheiat până la 31 decembrie a anului în curs între societatea comercială sau PFA-ul care face sponsorizarea și Fundatia Cireșarii

    Exemplu de calcul:

    Cifra de afaceri (CA = total venituri) = 100.000 lei

    Cheltuieli = 80.000 lei

    Profit brut = CA-Cheltuieli = 20.000 lei

    Impozitul aferent acestui profit (16%) = 20.000 x 16% = 3.200 lei

    20% din impozitul datorat = 3200 x 20% = 640 le

    3‰ (la mie) din CA = 100.000 x 3‰ = 300 lei

    Deci, potrivit art. 21 din codul fiscal,  o societate comercială cu cifra de afaceri de 100.000 ron poate face o sponsorizare în valoare de 300 lei.

    Practic, din suma datorată statului (ex. 3.200 lei), societatea poate plăti o parte către o organizație non-profit cum este Fundatia Cireșarii, urmând să vireze bugetului de stat numai diferența (ex. 2.900 lei).

    Se ajunge deci la același profit dacă nu s-ar fi făcut nicio sponsorizare !
    Impozit datorat 16% = 3.200 lei din care 300 lei către Fundatia Cireșarii și 2.900 lei către bugetul de stat.

    Activitatea noastră din ultimii 11 ani ne recomandă ca parteneri credibili, iar o colaboare cu dumneavoastră ne va permite să vă demonstrăm că sponsorizarea nu este doar un gest de responsabilitate socială, ci o acţiune cu rezultate obiective.

    Pentru mai multe detalii vă stăm la dispoziție prin numărul de telefon 0259/321.693 sau adresa de e-mail head.office@ciresarii.ro.

    Read more »
  • Scriptura şi dependenţele – Vladimir Pustan

    Una dintre armele cele mai puternice pe care Diavolul le foloseşte împotriva omenirii este azi puterea dependenţei. Afectând la început mintea, Diavolul ne va lega şi trupurile în lanţ ca la sfârşit să ia prizonier şi sufletul. Când ne gândim la dependenţă, ne gândim automat la heroină, pornografie, tutun şi alcool, dar lista Diavolului este mult mai bogată.

    Multe organizaţii şi structuri luptă pentru a-i scăpa pe cei dependenţi. În vârful piramidei se situează programul „Anonimi” pentru alcoolici, drogaţi etc., program ce se bazează pe 12 paşi sau principii care subliniază faptul că omul e neputincios în faţa dependenţelor, că numai o Putere superioară poate ajuta, în voia căreia trebuie să ne lăsăm. Mărturisind slăbiciunile noastre, crezând că putem fi eliberaţi, reparând răul făcut celor dragi de lângă noi şi apoi vindecaţi să ajutăm pe alţii ce sunt acolo unde am fost noi. Aceasta e în linii mari metoda de luptă ce trebuie să recunoaştem a dat rezultate bune într-o oarecare măsură.

    Vom contura şi noi câteva principii bazate pe Cuvântul lui Dumnezeu care cu siguranţă vor da roade.

    A. Oricare lucru căruia îi permit să mă facă dependent de el va ajunge să fie stăpânul meu.

    Romani 6:16-18 „Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii pe care aţi primit-o. Şi, prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat, v-aţi făcut robi ai neprihănirii.”

    B. Trebuie să cer ajutorul lui Dumnezeu care numai El poate să mă elibereze

    1 Corinteni 2:5 „pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.”

    C. Trebuie să iau în considerare avantajul de a fi condus de Dumnezeu, nu de un anumit lucru.

    Romani 6:6-8 „Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului; căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat. Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El”.

    D. Trebuie să îmi doresc să fiu liber, nu sclav.

    Galateni 5:1 „Rămâneţi, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.”

    E. Trebuie să învăţ să trăiesc sub conducerea Duhului Sfânt, nu a poftelor din mine

    Galateni 5:16 „Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.”

    F. Trebuie să iau în considerare ruşinea şi consecinţele eterne pe care mi le pot oferi dependenţele

    Luca 6:46 – dacă Îl numesc Domn, trebuie să trăiesc ca un creştin adevărat.

    G. Trebuie să slujesc Domnului în toate aspectele vieţii nu numai pe porţiuni

    Romani 12:1,2 „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

    H. Trebuie să ţin seama de faptul că trebuie să-I cer lui Dumnezeu prin rugăciune înţelepciune în a alege ce e mai bine pentru mine.

    1 Corinteni 6:12 „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine.”

    I. Va trebui să iert pe toţi cum Dumnezeu m-a iertat pe mine şi să îmi cer iertare de la cei pe care i-am rănit.

    Matei 6:14,15 „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.”

    J. În fiecare zi îmi voi analiza viaţa şi voi vedea unde am greşit şi mă voi îndrepta imediat.

    Romani 12:3 „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.”

    K. Voi practica disciplinele spirituale în viaţa mea şi-L voi căuta pe Hristos mai mult…

    Marcu 2:20 „Vor veni zile când va fi luat mirele de la ei, şi atunci vor posti în ziua aceea.”

    L. Voi spune tuturor cine m-a eliberat şi voi fi un martor lui Hristos toată viaţa mea.

    Efeseni 3:20,21 „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în

    neam, în vecii vecilor! Amin.”

    V l a d i m i r _ P u s t a n 

    Read more »
  • Alternativă la papionul cu picăţele ( o scrisoare mereu actuală) – Vladimir Pustan

    V-am votat în 20 mai 1990. Mi-aţi inspirat încredere pentru că umblaţi îmbrăcat ca şi bunicul meu, cu o haină simplă şi o cămaşă în carouri, eraţi dintre oameni şi împreună cu ei. Păreaţi de încredere şi atunci când ne numeaţi tovarăşi şi de aceea v‑am votat instinctual, gândind că ceva cunoscut, oricât de nenorocit ar fi, tot e mai bun decât un necunoscut în care calci ca într‑o gură de canal. Am ales cu ochii şi cu stomacul. Când l‑am votat pe Emil Constantinescu am făcut‑o doar cu ochii pentru că semăna cu Alexandru Ioan Cuza. Dar ochii înşeală, domnule Iliescu. Una dintre secretarele de la Editura Tehnică spune că în ziua în care a început Revoluţia în Bucureşti, vă luptaţi cu o încuietoare de la uşile editurii. Aţi demontat‑o şi‑aţi tot meşterit ceva la ea. Privind înapoi la anii care s‑au scurs, mă gândesc cum ar fi arătat viaţa mea şi a ţării, dacă v‑aţi fi ocupat până la capăt de încuietoarea aceea. De multe ori destinele unui popor depind de câteva şuruburi şi şaibe, chiar dacă românii numesc asta fatalitate.

     

    Dacă tot am pomenit de revoluţie, e bine să fac două precizări. În primul rând, cred ce spunea Curzio Malaparte că nu există revoluţii, ci doar tehnici insurecţionale în bătălia pentru putere. Or dumneavoastră aţi stăpânit minunat aceste tehnici insurecţionale. A doua constatare este că Revoluţia din 1989 a fost formată din două mişcări suprapuse. Una neinteligentă, haotică şi disperată în care s‑au aruncat mii de lumpeni care cereau pâine, antenă parabolică şi cafea nes şi un nucleu deştept format din foşti activişti alungaţi de la ciolan, ce abia aşteptau să prindă un moment prielnic. De aceea aţi aruncat imediat încuietoarea şi v‑aţi „lăsat” târât în vâltoarea de afară.

    Se spune, domnule Iliescu, că sunteţi inteligent numai pentru că românii sunt incredibil de proşti, dar eu nu cred asta. Cred că sunteţi aşa pentru că sunteţi trecut prin ciur şi prin dârmon. Aţi văzut multe şi de aceea vă este uşor să vorbiţi la fel de bine şi engleza, şi franceza, dar mai ales rusa. Ştiţi cine e prostănac şi cine nu. L‑aţi apreciat sincer pe Ceauşescu. Şi acum credeţi din toată inima că n‑a greşit în fond, ci numai în amănunte, cum ar fi pâinea şi circul. El n‑a dat nimic din lucrurile acestea pentru că nu citea cărţile de istorie, dar dumneavoastră le‑aţi citit şi‑aţi ştiut că fără pâine şi circ nu se poate. La începutul mandatului aţi creat ştiri. Am bătut ungurii în Târgu Mureş, am bătut studenţii în Bucureşti, băteam aurolaci în Gara de Nord. Apoi doar le‑aţi comentat. Când mă gândesc la bravii mineri care n‑au venit la Bucureşti în 22 decembrie, când se murea sub tancuri, dar au dat iama numai în iunie ca să planteze flori la capetele însângerate, mă cuprinde admiraţia. Câtă înţelepciune aveaţi… Aţi făcut minuni. Aţi instaurat în România un regim de dreapta, dar economia v‑aţi încăpăţânat s‑o lăsaţi de stânga, suficienţi ani ca să se aleagă praful de ea. Doar China a mai făcut aşa ceva cu Hong‑Kong‑ul, dar acolo lucrurile stăteau exact pe dos. Aţi admirat mult modelul suedez şi l‑aţi vrut implementat şi în România. Am fost în Suedia şi n‑am înţeles nimic din modelul acela. Doar că seara totul devenea pustiu, fiecare intra în casa lui şi încuia uşa. Aşa ceva s‑a realizat şi la noi şi‑am înţeles că totul fusese o găselniţă. De fapt, îi admiraţi pe ruşi şi de aceea nu i‑aţi sâcâit cu tratatul Molotov‑Ribbentrop, Insula Şerpilor şi tezaurul. Pur şi simplu le‑aţi zâmbit, trăind în linişte şi în consens cu propriile iubiri. Aţi rămas sărac, dar cinstit. Nu contează că cei din jurul dumneavoastră au prădat o ţară de parcă ar fi fost pandurii

    lui Tudor. Împreună cu domnul Văcăroiu aţi rămas modeşti şi ocupaţi cu lucruri nobile, dumneavoastră cu Marx, iar nea Nicu cu vinul. Istoria a ţinut cu ideile pe care le aveaţi de pe vremea studiilor făcute la Moscova. Nu doreaţi modernizarea ţării de frică, iar criticii modernizării au spus că statul românesc e incompatibil cu occidentalizarea pentru că spiritul naţional era perceput, de pe vremea lui Iorga, Nae Ionescu şi Nichifor Crainic, ca ortodox şi colectivist. Asta a picat la ţanc şi de aceea l‑aţi readus pe Teoctist în fruntea Patriarhiei Ortodoxe Române, născându‑se acel mariaj nefericit între un fost secretar de partid ateu şi un prelat compromis din punct de vedere moral.

    Nu dumneavoastră m‑aţi făcut să nu‑mi mai doresc niciodată să intru într‑o cabină de vot. Nici Emil Constantinescu sfătuit de călugărul Vasile şi nici Băsescu cel cu ardeiul iute, ci o maşină Maseratti decapotabilă, care avea numărul PCR din care a coborât un domn de vreo 60 de ani cu burtă, mirosind a parfum scump şi a „Ştefan Gheorghiu”. Era Supravieţuitorul. Indiferent câte regimuri vor veni, el va rămâne pururi pe val. L‑am apreciat că n‑a ascuns de unde avea maşina aceea, iar, domnule ex‑preşedinte, puteţi umbla cât vreţi în Dacia ponosită şi chiar puteţi s‑o schimbaţi cu un Oltcit, pentru mine tot acelaşi rămâneţi. Omul care, vorba unui admirator al dumneavoastră, Petre Ţuţea, a transformat România într‑un loc viran. Ştiu că nu vă place să‑l citez nici pe el, nici pe domnul Băsescu, dar nu pot să nu vă spun că pe o cruce în cimitirul vesel din Săpânţa este inscripţionată urarea „Să trăiţi bine!” Mai bine zic ceva din idolul tinereţii, al cărui chip îl purtaţi lipit peste o iconiţă sfinţită la Athos, pe Marx, care îi spunea lui Engels că nu te poţi despărţi de trecut decât râzând. Asta şi fac în aceste clipe, chiar dacă râsul e parşiv, cu jumătate de gură, gândindu‑mă că în duminica orbului din anul 1990 aveam 23 de ani pe care i‑am lăsat în cabina de vot, ca preţ pe care ţara nu mi l‑a cerut. Vă iert pentru toate amintirile care‑mi întunecă zilele ce mi‑au rămas.

    V l a d i m i r _ P u s t a n 

    Read more »
  • Definiții eretice – Vladimir Pustan

    Munca e pentru cei ce nu au internet.

    Religia este o invenție suficientă pentru a ne putea urî între noi, dar prea puțină pentru a ne iubi unul pe altul.

    Dacă aș merge ca și Hristos pe apă, să zicem pe Crișul Negru, cei de pe internet ar zice că nu știu să înot.

    Cei mai buni politicieni sunt cei ce au acasă o căsnicie nefericită.

    Pantalonii lăsați pe vine sunt o modă preluată din pușcării pentru că acolo deținuții nu au curele.

    Pescuitul, pentru mulți, este o metodă perversă de a îneca râmele.

    Tinerețea este o perioadă frumoasă a vieții pe care o petrecem încuiați în camere, stând pe Facebook.

    Purgatoriul este un loc călduț de care au parte cei ce-au fost căldicei.

    Singurătatea este un moment în viață când chemi câinele și nu vine la tine și când nu te mai caută nici Martorii lui Iehova.

     

    V l  a d i m i r _ P u s t a n  

    Read more »
  • Teama de citit – Nicolae Geantă

    Piața de carte s-a redus între Carpați și Marea Neagră cu 40 % față de 2007, numai în ultimii 4 ani desființându-se peste jumătate din edituri. Bibliotecile școlare nu mai primesc bani de cărți de mulți ani, profesorii nu mai primesc suta de euro, în zeci de orașe dispar librăriile. Cartea a ajuns să fie pusă ultima în coșul de cumpărături… Numai 25 % dintre mioritici cumpără o carte… pe an!

    Faptul că-n România nu se mai citește se vede la bac’, la talk-show-uri cu țoape și “băieți dăștepți”, sau în discuții libere, unde cuvintele unora sar printre dinți ca niște semințe sparte de dovleac. Nu se poate mai mult într-o țară unde 80 % din populație nu are bibliotecă, iar unu din 5 locuitori nu a citit niciodată o carte! Am ajuns pe ultimul loc în UE la consumul de carte, dar în top 10 mondial la consumul de bere!

    Nu se mai apreciază cultura tradițională, nu mai dârdâie lumea prin biblioteci, prin arhive, nu mai pierd tinerii timp să răsfoiască o carte! “Până și vântul răsfoiește uneori cartea, boule!”, spunea poetul Grigore Vieru. Numai că noi ne-am despărțit de natură dar nu ne-am apropiat de cultură! De aceea îi dăm dreptate lui Dan Puric: “scara valorii nu s-a inversat ci a fost pusă, mai grav, la orizontală, punându-se egal între Eminescu și manele!”

    Tinerii noștrii nu mai ies de pe laptop-uri, de pe skype, “oațap” ori “feisbuc”. Au ajuns să mănânce cu iPad-ul sub nas, cu smarthphone-ul în mână. Iar bătrânii, consumatori de telenovele, au ajuns statui vii în fața plasmelor, cu pisica aferentă în brațe!

    Statisticienii români spun că nu se mai citesc ceasloave de hârtie. din cauza e-book-urilor. Că virtualul a îngropat editurile. Nu vreau să prohodesc cartea scrisă. Şi nici să condamn pe cei ce scriu cu degetul pe touch-screen. Mulţi semeni se tem că ne va sugruma e-book-ul. Dar în România nici 1 % din volume nu au ajuns în format electronic. Şi Socrate s-a opus scrisului: “Oralitatea, memoria” striga el, crezând că scrisul le va distruge. Dar, scrisul rămâne, vorbele zboară! Şi tiparul a fost criticat: “Cine va citi aceste maldăre de cărţi?”. Apoi au apărut kilometrii de biblioteci, de săli de lectură. E drept, nu vom deveni mai deştepţi dacă avem iPad. Şi nici mai caligrafici.

    Cartea e o marfă stranie, trezește emoții pe care nimeni şi nimic altcineva nu reușește. E forma fundamentală a culturii. Fără carte omul nu există, e în formă… primară! Un “telegibon”, vorba eseistului Christian Crăciun. Cărţile lasă loc de imaginaţie, filmele nu, ele îmbogăţesc limbajul, Internetul nu, cu cât se extinde cititul cu atât gândurile se exprimă mai uşor. Până și predicile vor ieşi mai profunde, mai siropoase! Şi mult, mult mai vii.

    Martin Luther spunea că se teme de cel ce citeşte o singură carte. Honore de Balzac zicea că se teme de cei ce s-au urcat pe scaune mai mici decât teancul de cărţi pe care le-au citit. Eu mă tem de creştinii care nu citesc. Nici cărţi pe hârtie, nici pe tabletă. De cei cărora Biblia le e plină de praf… Iar viaţa o nebuloasă.

    Sunt tare dezamăgit că românii nu citesc. Nu numai că nu-L vor descoperii pe Dumnezeu (Biblia e Cuvânt întrupat), dar nu-şi vor dezvolta o parte din neuroni. Cercetătorii de la Sussex University spun că după 6 minute de lectură se reduce stresul cu 68 %. Muzica îl reduce cu 61 %, iar plimbarea în natură cu doar 40 %!

    Nu vă temeţi de cărţi! Şi nici de e-book. Vedeţi, cititul nu dăunează sănătăţii! Tu ai curajul să citești o carte?

                                                                                                                                                                                                                             Nicolae Geantă

    Read more »

RSS